Durerile de spate reprezinta reactia la anumiti stimuli nervosi care ne avertizeaza ca la nivelul coloanei vertebrale s-a produs o perturbare.
Mod de functionare a coloanei vertebrale
Un ansamblu care poseda o unitatea functionala nedisociabila compusa din articulatii vertebrale, ligamente si din disc. Aceasta succesiune de unitati mobile este armonioasa, posedand si o forma de “imbinare”, mai precis o punte intre doua vertebre pe sub care trece radacina nervoasa.
Leziunea uneia dintre aceste unitati mobile va duce la un dezechilibru a segmentului mobil.
In mod constient, nu putem regla functionarea acestui segment mobil, poate doar atunci cand ne contractam muschii cu un efort programat. Putem sa influentam in mod constient miscarile de baza ale spatelui, rezultatul final fiind miscarea tuturor elementelor anatomice.
Poate aparea o dereglare in acest sistem, o suprasolicitare musculara, denumita contractura, ce este un mecanism de aparare antiagresiune. Aceasta contractura antreneaza o durere prin declansarea activitatii receptorilor.
Cauzele unei dureri de spate:
- Iritarea mecanica a radacinii nervoase sau a maduvei spinarii;
- Iritarea chimica;
- Mecanismul vascular la nivelul epidural;
- Mecanismul inflamator.
Teoria Stoddard despre dureri de spate
Este teoria care abordeaza corpul uman ca pe un circuit bioelectric inchis. Stoddar afirma ca electricitatea nu circula doar prin nervi, ci si prin vasele de sange, tendoane, ligamente si oase. Toate celulele vii au un anumit potential electric, aproape toate functiile corpului fiind controlate electric.
Reteaua circulatorie electrica este echilibrata foarte delicat.
In urma unui traumatism, dezhidratare, infectie postura corporala incorecta, lipsa de substante minerale etc, circuitul bioelectric este perturbat sau chiar blocat pe anumite portiuni. Blocarea conexiunilor electrice este adevarata cauza a durerii. Tocmai de aceea decompresia, mobilizarea, hidratarea suficienta, exercitiile fizice, terapia neuromusculara pot remedia aceste blocaje, restaurand continuitatea functionala a retelei bioelectrice.
Teoria Hole 1982 despre dureri de spate
O trauma poate sa declanseze eliberarea unor anumiti produsi chimici proveniti din descompunerea proteinelor histaminei si acetilcolinei. In situatia in care acesti produsi chimici depasesc un anumit prag, ei pot stimula receptori de durere alcatuiti din fibre nervoase libere.
Acesti receptori au functie de protectie si sunt stimulati ori de cate ori tesuturile sunt traumatizate. Senzatia rezultata este perceputa in mod neplacut, avertizand ca ceva nu este in regula.
Desi receptorii de durere pot fi stimulati de o varietate de factori incluzand schimbarile de temperatura, mecanice si electrice, sunt in mod deosebit sensibili la stimularile chimice.
O deficienta in oxigenare a tesuturilor poate, de asemenea, genera durerea.
Dureri de spate poate fi perceputa direct in zona afectata, dar poate fi simtita si in alta parte a corpului (radiata).
Traumatismele, socurile, efortul fizic necontrolat, pozitiile vicioase, lipsa de miscare, expunerea la frig, curent, stres sunt factori destabilizatori ai sistemului vertebral.
La inceput apar modificari ale proprietatilor fizico-chimice ale discurilor intervertebrale, care vor pierde din grosime si mobilitate. Se modifica conturul suprafetei articulare. Muschii si ligamentele devin flasce si mai putin elastice apoi, apare faza instabilitatii. Vertebrele se vor misca mai mult decat trebuie, decat se intampla in mod normal, miscare antrenand dupa sine un efect de tip foarfece cu dureri si scadere a mobilitatii corpului.
A treia faza este incercarea de restabilizare a organismului. Partea vatamata a coloanei vertebrale reactioneaza rigidizandu-se. Se pierde mobilitatea, ligamentele se ingroasa si isi pierd elasticitatea, apare osteofitoza.
